Progresism

Progresismul este o filozofie politică de stânga și o mișcare de reformă care urmărește progresul condiției umane prin reforme sociale - în principal pe baza presupuselor progrese în organizarea socială, știință și tehnologie.^[1] Adepții susțin că progresismul are o aplicare universală, și se străduiesc să răspândească această idee în societățile umane de pretutindeni. Progresismul a apărut în Iluminism din convingerea că civilitatea europeană se îmbunătățea datorită aplicării noilor cunoștințe empirice.^[2]

Trezirea: „Voturi pentru femei”, 1915

În discursul politic modern, progresismul este adesea asociat cu liberalismul social,^[3][4][5] un tip de liberalism de stânga, și cu social-democrația.^[6][7] În cadrul progresismului economic, există o anumită varietate ideologică pe continuumul de la social-liberal la social-democrat, precum și, ocazional, unele variații pe probleme culturale; exemple în acest sens includ unele mișcări creștin-democrate și comunitare cu orientare conservatoare. Deși multe ideologii pot intra sub semnul progresismului, atât mișcarea actuală, cât și cea istorică se caracterizează printr-o critică a capitalismului nereglementat, dorind ca un guvern democratic mai activ să joace un rol în protejarea drepturilor omului, în dezvoltarea culturală și în echilibrarea monopolurilor corporative.^[8][9] Există diferențe în abordările specifice între facțiuni, inclusiv între social-liberali și social-democrați cu orientare capitalistă, și unii socialiști democrați anticapitaliști.^[10][11]

În secolul XXI, progresiștii continuă să favorizeze politicile publice despre care teoretizează că vor reduce sau diminua efectele nocive ale inegalității economice, precum și discriminarea sistemică, cum ar fi rasismul instituțional; să susțină plasele de siguranță socială și drepturile lucrătorilor; și să se opună influenței corporațiilor asupra procesului democratic. Tema unificatoare este aceea de a atrage atenția asupra impactului negativ al instituțiilor sau modurilor actuale de a face lucrurile și de a pleda pentru progresul social, adică pentru o schimbare pozitivă definită prin mai multe standarde, cum ar fi extinderea democrației, egalitarismul sporit sub forma egalității economice și sociale, precum și bunăstarea sporită a unei populații. Susținătorii social-democrației s-au identificat ca fiind promotori ai cauzei progresiste.^[12]