Radiohead
trupă rock engleză From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Radiohead este o formație rock engleză din Oxfordshire, Marea Britanie. Încadrată uneori în genul rockului alternativ, trupa a fost influențată de o varietate de genuri muzicale. [2] [3] Radiohead a fost lăudată ca fiind una din cele mai creative trupe ale erei sale, fiind cunoscută pentru cântecele sale complexe și evoluția artistică de la un album la altul. [4] Unii consideră că membrii trupei și-au menținut independența muzicală și politică [5] [6] în ciuda contractului cu EMI, o casă de discuri majoră. Totuși, momentan trupa lucrează fără un contract de înregistrări, mergând în turnee, unde prezintă cântece noi.
Formată de câțiva colegi de școală în 1986, Radiohead a lansat primul single abia în 1992. Melodia Creep, de pe albumul lor de debut, Pablo Honey (1993), a devenit un hit internațional, fiind lansat la apogeul popularității genului grunge. Trupa a fost inițial etichetată drept un „one-hit wonder” (un artist efemer, care câștigă popularitate printr-un singur cântec) la nivel internațional, dar au avut priză la publicul britanic mulțumită celui de-al doilea album, The Bends (1995), cucerind publicul prin atmosfera densă de chitară a cântecelor și interpretarea expresivă a vocalistului Thom Yorke.
Al treilea album al trupei, OK Computer (1997), i-a adus în atenția lumii; apreciat atât pentru sunetul expansiv și pentru tema alienării moderne, a fost lăudat de critici ca un o piatră de hotar a muzicii anilor 1990. Prin Kid A (2000) și Amnesiac (2001), Radiohead au ajuns la apogeul popularității mondiale chiar pe măsură ce muzică lor devenea din ce în ce mai puțin convențională. Idolilor timpurii ai stilului formației și membrilor acesteia, artiștilor muzicali, precum R.E.M., Pixies, The Smiths, Magazine, Joy Division,[7] și Siouxsie and the Banshees[7], li s-au alăturat în deceniul următor influențe mai variate, precum Charles Mingus, Can, Autechre și Olivier Messiaen. Trupa a fost inspirată de jazzul experimental, muzica clasică a secolului XX și mai ales de muzica electronică, precum muzicienii formațiilor Dub, Detroit Techno și cei de la Warp Records), [8]), deși au continuat să se inspire din muzica creată de the Beatles și Neil Young pentru ultimul lor album, Hail to the Thief (2003).
Deși cele mai recente albume ale formației i-au polarizat pe ascultători, [9] și nu au reușit să lanseze hituri mari, Radiohead este văzută în continuare ca făcând parte din primul eșalon al industriei muzicale, [10] [11] adunând mulțimi mari la concerte, influențând artiști din multe genuri și bucurându-se de un succes comercial surprinzător pentru o trupă de „outsideri”, așa cum au fost, uneori, caracterizați.[4]
Remove ads
Istorie
Revista americană Rolling Stone notează că trupa a luat naștere ca efect al invaziei Brit-pop a anilor ’90 (gen aflat în declin), venind cu un sunet sumbru, melodic și exploziv, având rădăcini bine înfipte atât în cultura alternativă, cât și a art rock-ului.[12]
Trupa a fost fondată în 1985, însă sub numele „On A Friday” („Într-o vineri”) și era alcătuită din Thom Yorke (voce, chitară, pian, clape), frații Jonny Greenwood (chitară solo, clape, alte instrumente) și Colin Greenwood (chitară bas), Ed O’Brien (chitară, voci secundare) și Philip Selway (tobe, percuție).[13] Cu toate acestea, Rolling Stone precizează că, de fapt, prima formulă a trupei era alcătuită din Thom Yorke și frații Greenwood și purta numele „TNT”. Abia în 1987 li s-ar fi alăturat Ed O’Brien și Philip Selway, an în care trupa și-a schimbat și numele în „On A Friday”.[12]
După primul lor demo, Thom Yorke și Ed O'Brien au fost invitați să semneze cu casa de discuri Island Records, însă cei doi au refuzat oferta. Yorke mărturisește că niciunul din ei nu se simțea „pregătit mental pentru ce se întâmplă”, așa că au mers la universitate, moment în care trupa s-a destrămat pentru scurt timp. [14]
Patru ani mai târziu, în 1991, membrii s-au regrupat și au redenumit trupa sub numele cunoscut astăzi, Radiohead. Numele a fost inspirat din melodia „Radio Head” a trupei Talking Heads, de pe albumul „True Stories” (1986).[15]
„Pablo Honey” (1993)
Radiohead și-au construit rapid un public fidel pe scena cluburilor din Oxford și au atras curând interesul caselor de discuri din Londra. Trupa a semnat cu labelul britanic Parlophone într-un an. În 1992, Radiohead a lansat primul EP, „Drill”, urmat de primul lor album, „Pablo Honey” (1993).[16]
Piesa „Creep” de pe album a devenit un hit internațional, însă Radiohead a fost catalogată de criticii de la acea vreme drept o trupă „one-hit wonder”.
De asemenea, melodia a devenit atât de populară, încât Radiohead o cânta aproape la fiecare concert, motiv pentru care membrii trupei au început să o deteste. Jonny Greenwood a încercat să saboteze piesa în timpul înregistrărilor, cu exploziile sale violente de chitară. La un concert din Montreal, Canada, după ce un fan ceruse piesa, Thom Yorke s-a adresat publicului: „duceți-vă dracu’, ne-am săturat de ea”.[17] Yorke a mai spus despre admiratorii piesei că sunt „retardați anal”.[18]
„The Bends” (1995)
Radiohead a răspuns criticilor în 1995, când au lansat albumul „The Bends”. La acea vreme, „Street Spirit (Fade Out” devenise cel mai mare hit al lor, ajungând pe locul cinci în topurile din Marea Britanie[16]. Vânzările au fost semnificativ mai mici decât la debut, dar criticii au început să reevalueze trupa.[12]
La 30 de ani de la lansare, Thom Yorke și artistul britanic Stanley Donwood au dezvăluit într-un interviu că coperta albumului a fost realizată după ce cei doi s-au strecurat în subsolul spitalului John Radcliffe din Oxford, unde au găsit manechinul pe care l-au fotografiat.[19]
„A fost ceva propriu-zis, pentru că piesa se numea «My Iron Lung», și mi-am zis: «Hai să găsim un plămân mecanic adevărat și să îl filmăm»”, a spus Donwood.[19]
„OK Computer” (1997)
Al treila album Radiohead, „OK Computer” (1997), a fost co-produs de Nigel Godrich (inginerul care s-a ocupat și de albumul „The Bends”) și s-a bucurat de apreciere la o scară mult mai largă. În același an, Radiohead a câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună muzică alternativă.[12]
Remove ads
Componență
Discografie
- Pablo Honey (1993)
- The Bends (1995)
- OK Computer (1997)
- Kid A (2000)
- Amnesiac (2001)
- Hail to the Thief (2003)
- In Rainbows (2007)
- en The King of Limbs (2011)
- en A Moon Shaped Pool (2016)
- OK Computer OKNOTOK 1997 2017 (2017)
- KID A MNESIA (2021)
Surse folosite
- en Buckley, Peter (), The Rough Guide to Rock, Rough Guides, ISBN 1-84353-105-4
- en Clarke, Martin. Radiohead: Hysterical and Useless. 2000. ISBN: 0-85965-332-3
- en Griffiths, Dai (), OK Computer, Continuum International Publishing Group, ISBN 0-8264-1663-2
- en Randall, Mac. Exit Music: The Radiohead Story. 2000. ISBN: 0-385-33393-5
- en Reising, Russell (), Speak to Me, Ashgate Publishing, Ltd, ISBN 0-7546-4019-1
Remove ads
Bibliografie
- en Doheny, James — Radiohead: Back to Save the Universe, 2002, ISBN: 0-8264-1663-2
- en Forbes, Brandon W. și Reisch, George A. (editori) — Radiohead and Philosophy: Fitter Happier More Deductive, 2009, ISBN: 0-8126-9664-6
- en Hale, Jonathan — Radiohead: From a Great Height, 1999, ISBN: 1-55022-373-9
- en Johnstone, Nick — Radiohead: An Illustrated Biography, 1997, ISBN: 0-7119-6581-1
- en Letts, Marianne Tatom — Radiohead and the Resistant Concept Album, 2010, ISBN: 978-0-253-22272-5
- en Paytress, Mark — Radiohead: The Complete Guide to their Music, 2005, ISBN: 1-84449-507-8
- en Tate, Joseph (editor) — The Music and Art of Radiohead, 2005, ISBN: 0-7546-3979-7.
Remove ads
Note
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads
