Roger-Maurice Bonnet

Roger-Maurice Bonnet, n. 23 decembrie 1937, Dourdan, Île-de-France, Franța, este un astrofizician francez specializat în Soare și fizica stelară, care a fost responsabil de programul științific al Agenției Spațiale Europene între 1983 și 2001. În această funcție, el a pus bazele, într-un context financiar dificil, programului științific pe termen lung al agenției, Horizon 2000, care a permis Europei să joace ulterior un rol major în mai multe domenii ale cercetării spațiale.

Roger-Maurice Bonnet
Roger-Maurice Bonnet (12 noiembrie 2009)
Date personale
Născut	23 decembrie 1937 (88 de ani)[1] Dourdan, Île-de-France, Franța
Cetățenie	Franța[2]
Ocupație	astronom cadru didactic universitar[*]​ astrofizician[*]​
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Instituție	Centrul Național Francez de Cercetări Științifice Agenția Spațială Europeană Universitatea din Liège[*]​
Alma Mater	Facultatea de Științe din Paris[*]​
Organizații	Academia Regală Suedeză de Științe Academia Europaea[3] Académie de l'Air et de l'Espace[*]​ Academia Internațională de Astronautică Uniunea Astronomică Internațională
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ (1998) Premiul Jules-Janssen (2005) Medalia de bronz CNRS[*]​ Allan D. Emil Memorial Award[*][[Allan D. Emil Memorial Award (award for achievements in the space sciences, conferred by the International Astronautical Federation (1977-))|​]] (1987)[4]
Modifică date / text

Formare și primele cercetări

Roger Bonnet, absolvent al Universității din Paris, și-a realizat teza, susținută în 1968, pe tema observării și interpretării emisiilor solare în ultraviolet. În cadrul acestor lucrări, el dezvoltă un nou tip de filtru care i-a permis să obțină spectre precise cu ajutorul instrumentelor plasate în rachete-sondă și baloane.^[5]

Laborator de fizică stelară și planetară (1969-1983)

Din 1969 până în 1983, Roger Bonnet a condus Laboratorul de fizică stelară și planetară (LPSP) din Verrières-le-Buisson^[6] (astăzi Institutul de astrofizică spațială din campusul Universității din Orsay). În această funcție, el a fost responsabilul științific al spectrometrului imagistic ultraviolet dezvoltat de institutul său pentru satelitul american de heliofizică OSO-8, lansat la 21 iunie 1975.^[7] La sfârșitul anilor 1970, laboratorul a dezvoltat un al doilea instrument pentru a completa observațiile efectuate. Camera TRC (Transition Region Camera) este instalată la bordul rachetelor-sondă Black Brant în timpul zborurilor din 1979, 1980 și 1982.^[8] Cele două instrumente au permis obținerea de imagini foarte detaliate ale cromosferei Soarelui nostru și informații importante despre procesele care contribuie la încălzirea coroanei solare. Bonnet a contribuit, de asemenea, la realizarea camerei HMC (Halley Multicolour Camera) dezvoltată de Institutul Max-Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar și instalată la bordul sondei spațiale europene Giotto, însărcinată cu studierea cometei Halley. Această cameră a realizat primele imagini ale nucleului unei comete.^[9]

Participarea la grupuri de lucru și comitete pentru cercetare spațială

Încă de la începutul carierei sale, Roger Bonnet a jucat un rol activ în mai multe comitete de cercetare spațială. În timp ce era încă doctorand, în 1962 și 1963, a ocupat funcția de secretar al grupului de astronomie al COPERS (Comitetul European de Pregătire pentru Cercetare Spațială), rol preluat ulterior de Organizația Europeană de Cercetare Spațială (ESRO). Din 1973 până în 1975, a fost membru al Grupului de Lucru pentru Astronomie (AWG). De asemenea, a participat la COSPAR, la Uniunea Astronomică Internațională, în biroul de științe spațiale americane, precum și la European Physical Society. A fost coeditor sau editor al revistelor științifice Space Science Instrumentation, Solar Physics, Astrophysics and Space Science și Space Science Reviews. A participat la discuții privind politica de cercetare spațială ca membru din 1975, apoi, din 1978 până în 1980, ca șef al Comitetului Științific Consultativ al Agenției Spațiale Europene.^[10]

Agenția Spațială Europeană (între 1983-2001)

Ca o extensie naturală a acestui rol, Roger Bonnet a fost numit Director al Programului Științific la Agenția Spațială Europeană (ESA) în martie 1983. La sosirea sa, programul se afla în criză. Misiunile aflate în pregătire se chinuiau să se finalizeze din cauza depășirilor recurente de costuri și a unui buget redus alocat misiunilor științifice. Bonnet a decis să dezvolte o strategie pe termen lung prin conceperea unui program științific pe 20 de ani, ale cărui linii directoare au fost definite cu participarea principalelor organizații științifice europene. Pentru a-l finanța, a obținut de la organele de conducere ale agenției o creștere anuală de 5% a bugetului alocat activităților științifice spațiale până în 1994. Cu resurse relativ limitate în comparație cu NASA, Europa, datorită acestui plan, a reușit să joace un rol de pionier într-o serie de domenii. În urma eșecului lansării satelițlor Cluster, a jucat un rol principal în dezvoltarea și lansarea unor copii identice ale sateliților pierduți.^[11]

Sub conducerea sa, au fost lansați sateliții Giotto, Hipparcos, Huygens, ISO, SoHO, XMM-Newton și Cluster. În această perioadă, au fost lansați și sateliții Hubble Space Telescope și Ulysses, dezvoltați cu participare europeană. În 1999, el și mai mulți colegi au definit strategia agenției de observare a Pământului, care avea să dea naștere programului Living Planet.^[12]

Cariera posterioară

Din 2001 până în 2002, Roger-Maurice Bonnet a fost director adjunct al departamentului de cercetare științifică la Centrul Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS). A continuat să joace un rol semnificativ în politica de cercetare spațială în calitate de președinte al Comitetului pentru Cercetare Spațială (COSPAR) din 2002 până în 2010 și de director executiv al Institutului Internațional de Științe Spațiale (ISSI) din Berna din 2003 până în 2013. Din 2001 până în 2006, a fost responsabil pentru programul Aurora al Agenției Spațiale Europene, însărcinat cu formularea și apoi implementarea misiunilor robotice și umane în Sistemul Solar, care aveau să conducă la programul ExoMars.^[13] În cadrul Agenției Spațiale Europene, dar și după pensionare, Roger-Maurice Bonnet a ținut numeroase prelegeri în întreaga lume, promovând activități științifice în domeniul astronauticii.

Diverse

Membru al unor societăți academice

Roger-Maurice Bonnet este membru al Academiei Internaționale de Astronautică (din 1985), membru permanent al Academiei Europaea (din februarie 1989), membru corespondent al Academiei Franceze Aer și Spațiu (din iunie 1989), al Academiei Regale Suedeze de Științe, al Societății Europene de Fizică, al Societății Regale de Astronomie, al Societății Regale de Științe din Liège și al Academiei Europene de Științe, Arte și Filosofie. A primit titlul de Doctor honoris causa de la Universitatea din Londra (Imperial College London) în 1997.

Distincții

Printre numeroasele distincții primite de Roger-Maurice Bonnet, se pot menționa:^[14]

• în Franța, medalia de bronz CNRS în 1968 și apoi medalia de argint în 1976, precum și Premiul Deslandres din partea Academiei Franceze de Științe în 1980. A fost înnobilat în gradul de Ofițer al Legiunii de Onoare.^[15]

• În Uniunea Sovietică, a primit Medalia Iuri Gagarin din partea Federației Cosmonautice a URSS în 1985 și Medalia Konstantin Țiolkovski din partea Federației Cosmonautice a URSS în 1993.

• Societățile științifice i-au acordat Premiul von Karmann din partea Academiei Internaționale de Astronautică în 2009, Premiul Jules Janssen din partea Societății Astronomice Franceze (SAF) în 2005, Marele Premiu din partea Asociației Aeronautice și Astronautice Franceze în 1996, Premiul COSPAR în 2000 și Diploma Emil din partea Academiei Internaționale de Astronautică în 1987.

• În 2001, Asociația Jurnaliștilor Profesioniști Aeronautici și Spațiali (AJPAE) i-a acordat Premiul Icar.

• Asteroidul 18627 Rogerbonnet este numit în onoarea sa.