Roger Cotes

Roger Cotes (n. 10 iulie 1682 la Burbach, Leicester - d. 5 iunie 1716 la Cambridge) a fost un matematician englez, cunoscut pentru colaborarea cu Isaac Newton (care i-a fost profesor) și pentru prezentarea formulei lui Euler. De numele său este asociată formula Newton-Cotes din calculul integral.

Roger Cotes
Date personale
Născut	10 iulie 1682[1][2][3] Burbage⁠(d), Hinckley and Bosworth, Anglia, Regatul Unit[4]
Decedat	5 iunie 1716 (33 de ani)[1][2][3] Cambridge, Regatul Marii Britanii[4]
Înmormântat	Trinity College Chapel[*][[Trinity College Chapel (Grade I listed church in Cambridge, UK)|​]][5][6]
Ocupație	matematician astronom fizician
Limbi vorbite	limba latină[2]
Activitate
Alma mater	Universitatea Cambridge[7] Trinity College[4][8] St Paul's School[*][[St Paul's School (school in Richmond upon Thames, UK)|​]][4][8]
Organizație	Universitatea Cambridge[4]
Influențat de	Isaac Newton[4]
Premii	Membru al Societății Regale (1711)[4]
Modifică date / text

Biografie

A urmat școala din Leicester, la 12 ani dovedindu-se un mare talent în domeniul matematicii. Apoi a urmat la Colegiul Saint Paul din Londra, unde a audiat cursurile lui Th. Galle.

A continuat studiile la Cambridge (1699), unde l-avea ca profesor pe Isaac Newton. A corespondat cu unchiul său, John Smith, asupra diverselor probleme de matematică.

În 1706 a fost numit profesor de astronomie și fizică experimentală.

Activitate științifică

A stabilit relația fundamentală dintre funcțiile trigonometrice și funcția exponențială.

În 1714 a descoperit formula:

${\displaystyle ix=\ln(\cos x+i\sin x)\!}$

din care, în 1730, Abraham de Moivre a dedus formula care îi poartă numele (formula lui Moivre) și a fost enunțată de Leonhard Euler în 1748.

Cotes a dezvoltat trigonometria din punct de vedere analitic aplicând-o în astronomie și geodezie.

În 1714 a dezvoltat numărul e în fracție continuă, calculându-i valoarea cu 12 zecimale exacte.

A utilizat cisoida lui Diocles ca model pentru verificarea metodelor de integrare, iar în 1714 a descris curba denumită "cârja", ca loc geometric al extremității subnormalelor polare la spirala parabolică.

I se atribuie enunțarea, în 1716, a unei teoreme despre cerc, care îi poartă numele (teorema lui Cotes).