Samuil Vulcan

Samuil Vulcan (n. 1 august 1758, Blaj, Marele Principat al Transilvaniei – d. 25 decembrie 1839, Oradea) a fost episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea Mare între 1806 și 1839. Pe cheltuiala sa a fost realizat Lexiconul de la Buda, principala lucrare lexicografică a Școlii Ardelene.^[2]

Samuil Vulcan
Date personale
Născut	1 august 1758 Blaj, Monarhia Habsburgică
Decedat	25 decembrie 1839 (81 de ani) Oradea, Imperiul Austriac
Cetățenie	Imperiul Austriac
Religie	Biserica Română Unită cu Roma[1]
Ocupație	preot greco-catolic[*]​ Episcop greco-catolic român[*]​
Limbi vorbite	limba română limba germană limba maghiară limba italiană limba franceză Latina medievală limba greacă ebraica biblică arhaică
Funcția episcopală
Sediul	Oradea Mare
Titlul	Episcop de Oradea Mare
Perioada	1806 - 1839
Predecesor	Ignatie Darabant
Succesor	Vasile Erdeli
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală	1807
Episcop consacrator	Ioan Bob
Modifică date / text

Biografie

Samuil Vulcan s-a născut la 1 august 1758, în satul Veza, azi încorporat în orașul Blaj, într-o „familie săracă^[3] și umilă”.^[4] Consacrarea sa episcopală, ca ierarh titular la Oradea Mare, a fost săvârșită la 25 octombrie 1807 de episcopul Ioan Bob, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj. A fost instalat (înscăunat) la Oradea, pe data de 29 iunie 1807, de „sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.”^[3]

În anul 1828 a întemeiat Gimanziul românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele. A contribuit la dezvoltarea culturii românilor ardeleni, mai ales prin finanțarea publicării lucrărilor corifeilor Școlii Ardelene.

Pe românii ortodocși din Arad i-a sprijinit să-și aleagă episcop român, în locul celui sârb^[5] și i-a ajutat cu bani proprii la înființarea Preparandiei din Arad (1812).^[3] A fost numit pe drept de Nicolae Iorga „ocrotitorul întregii culturi românești”.

Episcopul Samuil Vulcan era poliglot: vorbea „în mod fluent româna, germana, franceza, italiana, maghiara, probabil și poloneza, precum și limbile clasice: ebraica, latina, greaca.”^[3]