Siderit

Sideritul este un mineral din grupa carbonaților de fier. Numele său provine din limba greacă: σίδηρος = fier. Având un conținut de fier de 48%, și neincluzând sulf sau fosfor, este un minereu de fier important. Cristalizează în sistemul hexagonal, cristalele fiind de cele mai multe ori romboedrice, cu fețe curbate și striate.

Siderit[1]
Date generale
Formula chimică	FeCO3
Clasa mineralului	carbonat
Sistem de cristalizare	hexagonal
Culoare	poate varia de la galben la maro închis sau chiar negru
Urma	albă
Duritate	3,5 – 4,5
Luciu	sticlos, mătăsos, sidefiu
Transparență	translucid până la transparent
Spărtura	neregulată, concoidală
Clivaj	perfect, pe {1011}.
Habitus	romboedric, rareori tabular, prismatic; cel mai des întâlnit ca material masiv
Propriețăți optice
Indice de refrație	no=1,78 – 1,85; ne=1,57 – 1,63
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică	după încălzire solubil în acid clorhidric (efervescență puternică)
Minerale asemănătoare	calcit, rodocrozit, magnezit
Radioactivitate	-
Magnetism	slab, după încălzire
Modifică text

Sideritul se găsește de obicei în filoane hidrotermale, în asociație cu baritina, fluorina, galena etc. De asemenea se poate găsi în roci sedimentare. De multe ori apare în combinație cu magnezitul și cu rodocrozitul, cu care poate să formeze și soluții solide complete. Prezența manganului duce la o culoare neagră a cristalelor.

Cel mai mare zăcământ de siderit se găsește la Erzberg, Austria, unde se estimează că rezervele exploatabile în condiții de eficiență economică sunt de cca. 140 milioane tone de minereu, producția curentă fiind în jur de 1,6-2 milioane tone pe an ^[2], ^[3].

Erzberg, Austria, cel mai mare zăcământ de siderit din lume

Siderite tăiat

Alte locații importante sunt Mont Saint Hilaire, în Quebec, Canada, zona munților Harz în Germania, Camborne Redruth în Cornwall, Marea Britanie etc. În România se găsește la Ghelar, Teliuc, Dognecea, Cavnic, Baia Sprie, Baia de Arieș etc.^[4]