Simion Balint

Simion Balint (n. 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – d. 16 mai 1880, Roșia Montană) a fost unul dintre revoluționarii români care a luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A fost preot-paroh și protopop greco-catolic la Roșia-Montană.^{[necesită citare]} Este descendent al unei familii nobiliare de preoți originari din Vima Mică (Țara Lăpușului).

Simion Balint
Simion Balint, pictură de Barbu Iscovescu
Date personale
Născut	10 septembrie 1810 Copăceni, Cluj Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România)
Decedat	16 mai 1880, (69 de ani) Roșia Montană Austro-Ungaria
Înmormântat	Biserica Adormirea Maicii Domnului din Roșia Montană
Cetățenie	Imperiul Austriac  Ungaria
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	preot greco-catolic, revoluționar pașoptist
Activitate
Cunoscut pentru	prefect al Legiunii Arieșului în timpul Revoluției de la 1848
Premii	Ordinul Leopold cl. a III-a
Modifică date / text

Mormântul lui Simion Balint din Roșia Montană

Baia Mare, bustul lui Simion Balint

Biografie

Simion Balint a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât Farkas Kemény (hu), comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că „dracul să se mai bată cu popii”.^[1]

În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat cu ocazia incendiului, după ce a arătat că nu Balint poartă vina pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud.^[2]

A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj.

Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei.

După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.

Decorații

• Ordinul Leopold clasa a III-a, conferit de Franz Joseph^{[3][necesită sursă mai bună]}