Simptom

Simptomul (din limba greacă: σύμπτωμα, symptoma < syn – cu sau împreună, piptein – a cădea sau accident^[1]) reprezintă în medicină și psihologie un indiciu, un semn sau o caracteristică (tipică) a unei boli (semn al bolii) sau a unei leziuni. El poate fi constatat de către un examinator sub forma unui rezultat al unei investigației sau poate fi raportat de pacient însuși ca o plângere. Simptomul este cea mai mică unitate descriptibilă de investigație în medicină.^[2][3]

Simptom obiectiv

O erupție cutanară în formă de ochi este un simptom al bolii Lyme.^[4] Este un semn pentru că medicul îl poate vedea.

Simptom subiectiv

A vedea lumini intermitente, sclipitoare, care nu există este un simptom de migrenă.^[5] Pacientul trebuie să-i spună medicului ce vede.

Un medic folosește un stetoscop pentru a asculta semnele unei probleme medicale la nivelul organelor din corpul unei persoane, cum ar fi inima și plămânii.

Totalitatea simptomelor care rezultă dintr-un proces patologic formează simptomatologia (numită și tablou clinic). Simptomele subiective reprezintă semne ale bolii percepute direct de persoana afectată. Simptomele obiective (sau semnele clinice), în schimb, sunt manifestări ale bolii perceptibile din exterior. Combinațiile tipice de simptome care apar simultan sunt denumite sindrom („asociere de simptome”).

Simptomele sau semnele evidente sunt de obicei observate de pacient însuși și îl determină să solicite sfat medical sau psihoterapeutic. Simptomele discrete și ascunse, în schimb, sunt adesea depistate abia în urma unei anamneze detaliate sau printr-un examen fizic. Multe boli sunt precedate de o fază preclinică, mai mult sau mai puțin extinsă, fără simptomatologie specifică.

Simptomele, împreună cu celelalte constatări, constituie baza pentru stabilirea unui diagnostic. Un simptom este considerat caracteristic bolii (patognomonic) atunci când, luat singur, este suficient pentru stabilirea unui diagnostic sigur. De multe ori este suficientă identificarea simptomului principal (cel mai important semn al unei boli sau al unei leziuni) și a câtorva alte simptome pentru a stabili un diagnostic și a putea iniția o terapie corespunzătoare. În cazurile mai puțin clare sunt necesare investigații suplimentare (de exemplu, prin analize de laborator sau metode imagistice) pentru obținerea unor date suficiente. Prin simptom rezidual se înțelege persistența unui simptom după vindecare (de exemplu, un defect psihic). Prin simptome prodomale se înțeleg simptomele nespecifice de început ale unei boli infecțioase (de exemplu dureri musculare, slăbiciune, febră).

Problemă medicală	Simptom obiectiv	Simptom subiectiv
Gripă[6]	Tuse (poate fi auzită) Vomă (poate fi văzută) Febră (poate fi arătată cu un termometru)	Dureri în tot corpul Greață Senzație de oboseală extremă
Hipoglicemie[7]	Transpirație rece (poate fi simțită) Piele palidă (poate fi văzută) Glicemie scăzută la un test de sânge pentru glicemie	Durere de cap Senzația de amețeală Senzație de oboseală
Criză de astm[8]	Respirație șuierătoare la ascultarea plămânilor cu stetoscopul (poate fi auzită)	Senzație de apăsare în piept Durere toracică