Siringe

Siringele (gr. syrinx = ciripit, fluier, tub de orgă), numit și sirinx sau laringe inferior, este organul vocal caracteristic păsărilor, așezat la bifurcația traheei în cele două bronhii. El are în lumenul său o lamă vibratoare (pessulus), iar în pereții săi membrane vibratoare (timpaniforme), mușchi și inele cartilaginoase și osoase, care pot schimba calibrul traheii și poziția membranelor vibratoare, modelând astfel glasul păsărilor cântătoare.

1: ultimul inel cartilaginos liber al traheei,
2: timpanul,
3: primul grup de inele siringeale,
4: pessulus (lamă vibratoare),
5: membrana timpaniformă laterală (membrană vibratoare externă),
6: membrana timpaniformă medială (membrană vibratoare internă),
7: al doilea grup de inele siringeale,
8: bronhie principală,
9: primele inele cartilaginoase ale bronhiilor
10: mușchii siringelui

Sunetul este produs de vibrațiile membranelor vibratoare din pereții siringelui și a lamei vibratoare (pessulus), cauzate de aerul care curge prin siringe. Unele păsări, ca pasărea gălăgioasă (Atrichornis), nu au decât două perechi de mușchi vocali, altele ca pasărea liră (Menura) au 3 perechi, pe când păsărelele cântătoare, care ating maximum de complexitate, au câte 7-9 perechi. Extremitatea inferioară a traheei prezintă o modificare specială; acesta constituie ceea ce se numește timpan (tambur sau tobă). Timpanul este foarte dezvoltat la păsările acvatice, de exemplu la masculii rațelor; el formează o bulă osoasă, care funcționează ca un aparat rezonator.^{[1][2][3][4][5][6][7]}