Tanit

Tanit a fost o zeiță de origine feniciană, venerată în Cartagina pe vremea cât aceasta a fost colonie feniciană și, după aceea, cât a existat ca oraș independent.^[1]

Stelă punică cu simbolul zeiței Tanit în Tunisia

Adesea, era numită „Tanit Pene Baal”, adică „fața lui Baal” sau „imaginea lui Baal”, adică „Tanit este o manifestare a lui Baal”.^[1]

Ulterior, a devenit o zeiță a Lunii. În această ipostază, „Pene-Baal” sugerează că așa cum Luna reflectă lumina Soarelui, așa Tanit îl reflectă pe Baal.^[1]

În calitatea ei de zeiță a Lunii, Tanit avea aceleași caracteristici ca Selene, Artemis și alte zeități selenare.^[1]

Prima din caracteristici este asocierea cu principiul feminin, prin misterioasa legătură între ciclul lunar de 28 de zile și ciclul menstrual.

Altă caracteristică este legătura dintre Lună, ca stăpână a nopții, și roua care se formează în prezența sa. Roua este o precipitație atmosferică deosebit de importantă în supraviețuirea vieții vegetale în zonele foarte sărace în ploi.^[1]

În anul 146 î.Hr., romanii conduși de Scipio Africanus au cucerit Cartagina, punând capăt moștenirii ei de oraș fenician, moment în care s-a puns capăt și venerării „Reginei Cerurilor”, sub numele Tanit. Locul ei a fost luat de Iuno Caelestis, transformată în timp în Caelestis.^[1]