Vicente Aleixandre

Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo (n. 26 aprilie 1898 - d. 13 decembrie 1984) a fost un poet spaniol, membru al generației '27, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1977).

Vicente Aleixandre y Merlo
Vicente Aleixandre în 1977
Date personale
Nume la naștere	Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo
Născut	26 aprilie 1898 Sevilia, Spania
Decedat	13 decembrie 1984 (la 86 de ani) Madrid
Înmormântat	La Almudena Cemetery[*]​[1]
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Cetățenie	Spania[2][3]
Ocupație	poet
Limbi vorbite	limba spaniolă[2][4][5]
Studii	Residencia de Estudiantes[*][[Residencia de Estudiantes (cultural property in Madrid, Spain)|​]]
Activitatea literară
Limbi	limba spaniolă
Mișcare/curent literar	suprarealism
Specie literară	poezie
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[2][3][6][7] Premio Nacional de Literatura de España[*][[Premio Nacional de Literatura de España (yearly awards by Spain's Ministry of Culture)|​]] Premio de la Crítica Española[*][[Premio de la Crítica Española |​]] Premio de la Crítica Española[*][[Premio de la Crítica Española |​]] Gran Cruz de la Orden de Carlos III[*][[Gran Cruz de la Orden de Carlos III (2nd class of the order of Charles III of Spain)|​]] Concurso Nacional de Literatura[*]​[8]
Premiul Nobel pentru Literatură, 1977
Modifică date / text

Medalia Premiului Nobel

Membru al grupului de sriitori spanioli cunoscut ca Generația 1927.^[9]

Principalele caracteristici ale poeziilor sale suprarealiste sunt: folosirea metaforei stranii, cultivarea versului liber și subtilitatea tehnicii.

Motivația Juriului Nobel

"pentru opera sa poetică creatoare, ce luminează condiția omului în Univers și în societatea actuală, reprezentând totodată o profundă înnoire a tradițiilor poeziei spaniole dintre cele două războaie "^[10].

Viața

Vicente Aleixandre s-a născut la Sevilia la 26 aprilie 1898. Copilăria și-a petrecut-o însă la Málaga. La vârsta de unsprezece ani se stabilește, împreună cu părinții și cu sora sa, la Madrid, unde are să locuiască aproape tot restul vieții. A urmat o școală comercială și Dreptul, după care a predat timp de doi ani lecții de legislație comercială. S-a angajat ca funcționar la o companie de căi ferate, dar sănătatea sa șubredă l-a obligat, în 1925 la orice activitate, în afară de cea literară, pe care nu o mărturisise nimănui. S-a retras doi ani la țară, unde își cunoaște "colegii de generație", între care Damasco Alonso. Acesta a avut o influență hotărâtoare asupra formației sale poetice ^[11]. În această perioadă a prins contur prima sa carte de poeme Ambito, publicată în 1928 și a avut loc debutul său literar în "Revista de Occidente".

Opera

• 1928: Incintă („Ámbito”);
• 1932: Spade ca buzele („Espadas como labios”);
• 1935: Distrugerea sau iubirea („La destrucción o el amor”);
• 1944: Umbra paradisului („Sombra del paraíso”);
• 1954: Istoria inimii („Historia del corazón”);
• 1962: Într-un vast domeniu („En un vasto dominio”).