Dutch

Vezi și : dutch

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie Duch („german, neamț”), din neerlandeza medie dūtsch, duutsc (astăzi Duits, „german, neamț”), variantă nordică a lui dietsc (confer Diets) < proto-germanică *þiudiskaz (confer germană Deutsch); engleza veche þēodisc („poporului”) < proto-germanică *þeudō („popor”).

Pronunție

• AFI: /dʌtʃ/

Adjectiv

Dutch (necomparabil)

1. (ieșit din uz) german, nemțesc
2. (înv.) referitor la neerlandezi, germani și goți; germanic, teuton, teutonic
3. neerlandez, olandez
4. (ieșit din uz, numai în expresii fixe, astăzi peior.) inferior, surogat
5. (în unele expresii) folosit în comun, partajat, împărțit

Sinonime

• 1: German
• 2: Germanic, Teutonic
• 4: substitute, inferior, ersatz

Cuvinte derivate

• Dutchie, Dutchy
• Dutchland

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

double Dutch Dutch act Dutch angle Dutch auction Dutch-bottomed Dutch cap Dutch cheese Dutch cleanser Dutch clover Dutch comfort Dutch concert Dutch corner Dutch courage Dutch crossing

Dutch door Dutch elm disease Dutch gold Dutch hand Dutch hoe Dutch Low Saxon Dutch metal Dutch oven Dutch pink Dutch reckoning Dutch tilt Dutch treat Dutch uncle Pennsylvania Dutch

Expresii

• go Dutch
• in Dutch

Vezi și

• Deutsch
• Teuton

Nume propriu

Dutch

1. (lingv.) (limba) neerlandeză, olandeză
2. (ieșit din uz, lingv., ist.) (limba) germană
3. (colectiv) poporul neerlandez, olandez; neerlandezi, olandezi

   The Dutch will vote on the matter next month.

Sinonime

• 1: (lingv.) (abr.) Du.
• 2: (lingv.) German

Vezi și

• Afrikaans
• Belgium
• Flanders
• Netherlands

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary