Onkel
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : onkel |
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din franceză oncle.
Pronunție
- AFI: /'ɔŋkl̩/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Onkel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Onkel | die Onkel |
| Acuzativ | den Onkel | die Onkel |
| Dativ | dem Onkel | den Onkeln |
| Genitiv | des Onkels | der Onkel |
Cuvinte derivate
- Onkelehe
- onkelhaft
Cuvinte compuse
- Großonkel
- Nennonkel
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads