abbaiata

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul abbaiare („a lătra”).

Pronunție

• AFI: /abbaˈjata/

Substantiv

abbaiata f., abbaiate pl.

1. lătrat, hămăit
2. (fig., rar) un țipăt pentru a ridiculiza sau reproșa pe cineva

Sinonime

• 1: abbaiamento

Cuvinte apropiate

• abbaiare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario