abitacolo

italiană

(italiano)

Variante

• (înv.) abitaculo

Etimologie

Din latină târzie habitāculum („locuință”).

Pronunție

• AFI: /abiˈtakolo/

Substantiv

abitacolo m., abitacoli pl.

1. (mec., tehn., aeron.) habitaclu
2. (ieșit din uz; mar.) habitaclu
3. (înv.) locuință

Sinonime

• 1: (mec., tehn., aeron.) cabina, posto di guida
• 2: (mar.) chiesuola
• 3: (înv.) abitazione, (livr.) dimora, sede

Cuvinte apropiate

• abitare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario