abrogative

română

Etimologie

Din abrogativ.

Pronunție

• AFI: /ab.ro.gaˈti.ve/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru abrogativ.
2. forma de neutru plural pentru abrogativ.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) abrogate („a abroga”) +‎ -ive.

Pronunție

• AFI: /æbˈrəgetɪv/

Adjectiv

abrogative (comp. more abrogative, sup. most abrogative)

1. (jur.) abrogativ

   an abrogative law

Cuvinte apropiate

• abrogate

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din abrogatif.

Pronunție

• AFI: /a.bʁɔ.ɡa.tiv/

Adjectiv

1. forma de fenminin singular pentru abrogatif.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din abrogativo.

Pronunție

• AFI: /abroɡaˈtive/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru abrogativo.