accendo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accendere.

Pronunție

• AFI: /atˈʧɛndo/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accendere.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ad- + candeō („a străluci”).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkɛn.doː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /atˈʧɛn̪.d̪o/

Verb

accendō (infinitivul prezent accendere, perfectul activ accendī, supinul accēnsum)

1. a aprinde, a da foc
2. (p.ext.) a inflama, a excita, a aprinde

Sinonime

• 1: ūrō, īnflammō, flammō, cōnflagrō, flagrō, incendō, ārdeō, cremō, adoleō
• 2: excitō, īnstīgō, īnstinguō, exciō, perpellō, concieō, concitō, impellō, īnflammō, cieō, moveō, mōlior, adhortor, sollicitō, ērigō, incendō

Antonime

• 2: domō, lēniō, sōpiō, sēdō, dēlēniō, coerceō, mītigō, commītigō, ēlevō, levō, allevō, alleviō, restinguō

Cuvinte derivate

• accēnsus
• accēnsibilis
• accēnsiō

Referințe

• Wiktionary

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din accender.

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ɐˈksẽ.du/
• (Brazilia) AFI: /akˈsẽ.du/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accender.