accentua

română

Etimologie

Din franceză accentuer.

Pronunție

• AFI: /ak.ʧen.tuˈa/

Verb

Conjugarea verbului (se) accentua
Infinitiv	a (se) accentua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) accentuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) accentueze
Participiu	accentuat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a marca prin accent.
2. (v.tranz.) (fig.) a sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa.
3. (v.refl.) (fig.) a se intensifica.

Sinonime

• 1-2: evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia, (livr.) învedera, potența
• 3: se amplifica, crește, se intensifica, se întări, se înteți, se mări, spori

Cuvinte derivate

• accentuabil
• accentual
• accentuare
• accentuat
• accentuativ
• accentuație, accentuațiune

Cuvinte apropiate

• accent
• accentic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din accentuar.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ak.senˈtu.a/
• (oriental) AFI: /ək.sənˈtu.ə/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accentuar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accentuar.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din accentuer.

Pronunție

• AFI: /ak.sɑ̃.tɥa/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la trecut istoric pentru accentuer.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accentuare.

Pronunție

• AFI: /atˈʧɛntua/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accentuare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accentuare.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din accentuar.

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ɐ.ksẽˈtu.ɐ/
• (Brazilia) AFI: /ak.sẽˈtu.ɐ/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accentuar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accentuar.