adept

română

Etimologie

Din franceză adepte.

Pronunție

• AFI: /aˈdept/

Substantiv

Declinarea substantivului adept
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adept	adepți
Articulat	adeptul	adepții
Genitiv-Dativ	adeptului	adepților
Vocativ	adeptule	adepților

1. persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc.

Sinonime

• partizan, susținător

Antonime

• adversar

Cuvinte derivate

• adeptă

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului adept
	Singular	Plural
Masculin	adept	adepți
Feminin	adeptă	adepte
Neutru	adept	adepte

1. care aderă la convingerile cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online