admirator

română

Etimologie

Din franceză admirateur < latină admirator.

Pronunție

• AFI: /ad.mi.ra'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului admirator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	admirator	admiratori
Articulat	admiratorul	admiratorii
Genitiv-Dativ	admiratorului	admiratorilor
Vocativ	admiratorule	admiratorilor

1. persoană care admiră pe cineva sau ceva.

Cuvinte derivate

• admiratoare

Cuvinte apropiate

• admira

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online