adverbe

română

Etimologie

Din adverb.

Pronunție

• AFI: /adˈver.be/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru adverb.

Traduceri

mai mult de un adverb

catalană: els adverbis (català) cehă: příslovce (čeština) engleză: adverbs (English) esperanto: adverboj (Esperanto) franceză: adverbes (français)

germană: die Adverbien (Deutsch) interlingua: adverbios (interlingua) islandeză: atviksorð (íslenska) italiană: avverbi (italiano) slovio: prislovis (slo)

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină adverbium

Pronunție

• AFI: /ad.vɛʁb/

Substantiv

adverbe m., pl. adverbes

1. adverb

Cuvinte derivate

• adverbial

Cuvinte compuse

• adverbe pronominal

---

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /ad.ˈvɛr.bɛ/

Substantiv

adverbe

1. adverb

Omonime

• adverbo