agnus

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *h₂egʷnos. Înrudit cu greacă antică ἀμνός (amnós), slavă (veche) агнѧ (agnę) și engleză veche ēanian.

Pronunție

• AFI: /'aŋ.nus/

Substantiv

Declinarea substantivului agnus
m.	Singular	Plural
Nominativ	agnus	agnī
Genitiv	agnī	agnūm
Dativ	agnō	agnīs
Acuzativ	agnum	agnōs
Ablativ	agnō	agnīs
Vocativ	agne	agnī

1. (zool.) miel

   Agnus absque maculā.

   Villa abundat porco, haedo, agno.

Cuvinte derivate

• agnellus

Cuvinte compuse

• Agnus Deī

Expresii

• agnum lupo eripere velle

Referințe

• Wiktionary