ami

Vezi și : -ami, AMI, Ami, ʻami, amì, amí, amĭ, amı, âmî, ămî, ầm ĩ

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie amy, ami, care provine din franceză veche ami, amic < latină amīcus („amic, prieten”).

Înrudit cu catalană amic, italiană amico, occitană amic, ami, portugheză amigo, română amic și spaniolă amigo.

Pronunție

• AFI: /a.mi/
•  Audio^fișier

Substantiv

ami m., amis pl.

1. amic, prieten

   Ami d'enfance, ami de collège.

   Cela n'est pas d'un ami, d'un bon ami.

2. (spec.) prieten, iubit

   Mon ami est parti à l'étranger pour trois mois, et je m'ennuie beaucoup.

3. (p.ext.) aliat

Sinonime

• 2: achate, amant, maîtresse, ami de cœur, chum, (în Quebec) blonde, compagnon, (înv.) concubin, conjoint, (jur.) conjoint de fait, copain, mari, femme, petit ami
• 3: allié

Antonime

• ennemi

Cuvinte derivate

• amie

Cuvinte apropiate

• amiable
• amical
• amicale
• amicalement
• amitié

Omofone

• amict, amicts
• amie, amies
• amis

Locuțiuni

locuțiuni

ami-ami ami de cœur ami de la famille ami imaginaire

chambre d'ami faux-ami le meilleur ami de l'homme petit ami, petite amie

Expresii

• c'est dans le besoin que l'on reconnaît ses amis
• les amis de mes amis ne sont pas forcément mes amis
• les amis de mes amis sont mes amis
• les bons comptes font les bons amis
• c'est pour un ami

Adjectiv

Declinarea adjectivului ami
	Singular	Plural
Masculin	ami	amis
Feminin	amie	amies

1. amabil, prietenos

   Il m'a montré un visage ami.

2. (rar, folosit mai ales în poezie) favorabil, propice

   Les destins amis.

Sinonime

• 1: amical, bienveillant, obligeant
• 2: favorable, propice

Antonime

• ennemi, inamical, hostile

Locuțiuni

• feu ami
• tir ami

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire