animus

engleză

(English)

Etimologie

Din latină animus.

Pronunție

• AFI: /ˈænəməs/

Substantiv

animus, (nenumătabil)

1. impuls, intenție
2. animozitate, inimiciție
3. (psihologia a lui Jung) aspectul masculin al psihicului feminin sau personalității feminine

Sinonime

• 1: intention, purpose
• 2: animosity, enmity, ill will

Cuvinte apropiate

• anima
• animose
• animosity
• unanimous

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Confer anima.

Pronunție

• AFI: /'a.ni.mus/

Substantiv

Declinarea substantivului animus
m.	Singular	Plural
Nominativ	animus	animī
Genitiv	animī	animōrum
Dativ	animō	animīs
Acuzativ	animum	animōs
Ablativ	animō	animīs
Vocativ	anime	animī

1. suflet, spirit; (p. ext.) minte, cuget

   Tibi bene ex animo volo.

Sinonime

• mēns

Cuvinte apropiate

• anima
• animō