anula

română

Etimologie

Din franceză annuler < latină annullare.

Pronunție

• AFI: /a.nu'la/

Verb

Conjugarea verbului anula
Infinitiv	a anula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	anulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să anuleze
Participiu	anulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.

   A anula un rând, un fragment dintr-un text.

2. a egala cu zero o expresie matematică.

Sinonime

• 1: abroga, elimina, înlătura, scoate, suprima, șterge, tăia, (reg.) ștricui
• 2: anihila

Cuvinte derivate

• anular
• anulare
• anulat
• anulativ

Traduceri

a abroga, a elimina

afrikaans: annulleer (Afrikaans), afskaf (Afrikaans) albaneză: abrogoj (shqip) chineză: 廢除 (中文) croată: anulirati (hrvatski) daneză: aflyse (dansk) engleză: annul (English) esperanto: abolicii (Esperanto), nuligi (Esperanto) finlandeză: mitätöidä (suomi) franceză: annuler (français) germană: annullieren (Deutsch), abschaffen (Deutsch) greacă: ακυρώνω (akiróno) (Ελληνικά)

italiană: annullare (italiano) maghiară: megsemmisít (magyar) neerlandeză: annuleren (Nederlands), afschaffen (Nederlands) papamiento: anulá (Papiamentu) poloneză: anulować (polski) portugheză: anular (português) rusă: аннулировать (annulírovat') (русский) spaniolă: anular (español) suedeză: annullera (svenska), upphäva (svenska), upplösa (svenska) turcă: feshetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online