act
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză acte < latină actum.
Pronunție
- AFI: /akt/
Substantiv
| Declinarea substantivului act | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | act | acte |
| Articulat | actul | actele |
| Genitiv-Dativ | actului | actelor |
| Vocativ | actule | actelor |
- document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc.
- manifestare a activității umane; acțiune, faptă, fapt.
- rezultatul unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop.
- diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva)
- A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe
- A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads