aorist

română

Etimologie

Din franceză aoriste < latină aoristus.

Pronunție

• AFI: /a.o'rist/

Substantiv

Declinarea substantivului aorist
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aorist	aoriste
Articulat	aoristul	aoristele
Genitiv-Dativ	aoristului	aoristelor
Vocativ	aoristule	aoristelor

1. timp verbal, în unele limbi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arșițo
• sortai

Referințe

• DEX '98 via DEX online