aranja

Vezi și : Aranja

română

Etimologie

Din franceză arranger.

Pronunție

• AFI: /a.ran'ʒa/

Verb

Conjugarea verbului (se) aranja
Infinitiv	a (se) aranja
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) aranjez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) aranjeze
Participiu	aranjat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune ceva în ordine, în rânduială.

   A aranja lucrurile.

   A aranja cum trebuie elementele unui ansamblu.

2. (v.refl. și tranz.) a(-și) potrivi ținuta exterioară.
3. a face ca ceva să funcționeze în bune condiții.
4. a conveni cu cineva să facă într-un anumit fel.
5. (v.tranz.) (fam.) a face cuiva un rău.

   Lasă că te aranjez eu!

6. (v.refl.) a-și face un rost în viață.
7. (v.tranz.) a prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.

Sinonime

• 1: așeza, clasa, clasifica, dispune, distribui, grupa, împărți, întocmi, ordona, organiza, orândui, potrivi, pune, repartiza, rândui, sistematiza, (pop.) chiti, (înv.) drege, tocmi

Antonime

• deranja, dezordona, răscoli, răvăși

Cuvinte derivate

• aranjament
• aranjare
• aranjat
• aranjor, aranjoare
• nearanjat

Cuvinte apropiate

• deranja

Traduceri

a ordona, a pune în ordine

arabă: رتب (ráttaba) (العربية) armeană: կազմակերպել (kazmakerpel) (հայերեն) catalană: arranjar (català) chineză: 安排 (ānpái) (中文) coreeană: 조정하다 (jojeonghada) (한국어) daneză: arrangere (dansk), ordne (dansk) engleză: arrange (English) esperanto: aranĝi (Esperanto) finlandeză: järjestää (suomi) franceză: arranger (français) germană: arrangieren (Deutsch), ordnen (Deutsch)

italiană: disporre (italiano) japoneză: 整える (ととのえる, totonoeru) (日本語) maghiară: elintézni (magyar), szervezni (magyar), megszervezni (magyar) neerlandeză: arrangeren (Nederlands), ordenen (Nederlands) poloneză: urządzać (polski) portugheză: arranjar (português) rusă: устраивать (ustráivat’) (русский) spaniolă: disponer (español) suedeză: ordna (svenska), arrangera (svenska) turcă: düzenlemek (Türkçe), yerleştirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Inevitabil în legătură cu arabă نارنج (nāranj), care provine din persană نارنگ (nārang) < limba sanscrită नारङ्ग (nāraṅga, „portocal”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /aˈɾaɲ.d͡ʒa/
• (central, oriental) AFI: /əˈɾaɲ.ʒə/

Substantiv

aranja f., aranges pl.

1. (bot.) grepfrut, grep

Cuvinte derivate

• aranger

Cuvinte compuse

• aranja gran, aranja grossa

Vezi și

• pomelo

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Wiktionary