arcuire

română

Etimologie

Din a (se) arcui.

Pronunție

• AFI: /ar.kuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului arcuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arcuire	arcuiri
Articulat	arcuirea	arcuirile
Genitiv-Dativ	arcuirii	arcuirilor
Vocativ	arcuire	arcuirilor

1. faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• careuri
• curarei
• curiera

Referințe

• DEX '98 via DEX online