arcui

română

Etimologie

Din arc + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ar.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) arcui
Infinitiv	a (se) arcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) arcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) arcuiască
Participiu	arcuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia.
2. (v.tranz.) (fig.) a bate; a pedepsi.

Cuvinte derivate

• arcuire
• arcuit
• arcuitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curia
• acriu
• curai

Referințe

• DEX '98 via DEX online