arrest

catalană

(català)

Etimologie

Confer latină populară *arrestare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arrest m., arrestos pl.

1. arestare, arestuire, deținere
2. (jur.) arest

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche arester < latină populară *arrestare.

Pronunție

• AFI: /ə'rɛst/

Substantiv

arrest, pl. arrests

1. arestare, arestuire, deținere

   Don't rezist arrest!

2. (stare de) arest
3. (jur.) arest

   He did a citizen's arrest.

4. deținere, reținere

Sinonime

• 4: confinement, detention

Cuvinte compuse

• arrest warrant
• cardiac arrest
• house arrest

Verb

Conjugarea verbului to arrest
Infinitiv	to arrest
Prezent simplu pers. 3 sg.	arrests
Trecut simplu	arrested
Participiu trecut	arrested
Participiu prezent	arresting

1. (înv.) a opri
2. (înv.) a sta, a rămâne
3. a întrerupe (un proces etc.)
4. a aresta (pe cineva)
5. a reține (atenția etc.)

Sinonime

• 1: stop
• 2: remain, stay

Cuvinte derivate

• arrester, arrestor
• arrestment
• arresting

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Confer engleză arrest.

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului arrest
n.	Singular	Plural
Substantiv	arrest	arresten
Diminutiv	arrestje	arrestjes

1. arestare, arestuire, deținere
2. (jur.) arest

   De politieman zei: "Je staat onder arrest!".

Cuvinte derivate

• huisarrest
• kamerarrest