asinus

latină

(Latina)

Etimologie

Împrumut recent, demonstrat prin menținerea literei -s- intervocalice care în mod normal devine -r- în cuvinte moștenite ca urmarea rotacismului.

Confer armeană veche էշ (ēš), limba sumeriană 𒀲 (anše) și bască asto.

Pronunție

• AFI: /'a.si.nus/

Substantiv

Declinarea substantivului asinus
m.	Singular	Plural
Nominativ	asinus	asinī
Genitiv	asinī	asinōrum
Dativ	asinō	asinīs
Acuzativ	asinum	asinōs
Ablativ	asinō	asinīs
Vocativ	asine	asinī

1. (zool.) asin, măgar
2. (fig.) idiot, măgar

   Neque ego homines magis asinos umquam vidi.

Cuvinte derivate

• asinīnus

Expresii

• asinus ad lyram
• asinus in tegulis
• pons asinorum
• qui asinum non potest, stratum caedit
• sepulturā asini sepelietur

Adjectiv

asinus m., (feminin asina, neutru asinum)

1. de asin, de măgar, asinian
2. prost, idiot, imbecil

Referințe

• Wiktionary