autoregla

română

Etimologie

Din auto- + a regla.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.reˈgla/

Verb

Conjugarea verbului (se) autoregla
Infinitiv	a (se) autoregla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autoreglez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autoregleze
Participiu	autoreglat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) regla în mod automat.

Cuvinte derivate

• autoreglare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arogatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online