badger

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie bageard, din bage („semn distinctiv”) < anglo-normandă bage („emblemă”).

Pronunție

• AFI: /'bædʒə(ɹ)/

Substantiv

badger, pl. badgers

1. (zool.) bursuc, viezure

   The badger ran across the street.

2. (spec.) persoană din statul american Wisconsin
3. (ieșit din uz) perie făcută din păr de bursuc/viezure
4. (la pl.) un grup de răufăcători desperați, care furau în apropierea râurilor

Sinonime

• 2: Wisconsinite

Cuvinte compuse

• American badger
• European badger
• ferret-badger
• hog badger
• honey badger
• stink badger

Verb

Conjugarea verbului to badger
Infinitiv	to badger
Prezent simplu pers. 3 sg.	badgers
Trecut simplu	badgered
Participiu trecut	badgered
Participiu prezent	badgering

1. a bate la cap, a plictisi

   He kept badgering her about her bad habits.

2. (fam., în Anglia) a băși, a pârțâi

Sinonime

• 2: fart

Anagrame

• barged
• garbed

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary