balansier

română

Variante

• balanțier

Etimologie

Din franceză balancier.

Pronunție

• AFI: /ba.lan.si'er/

Substantiv

Declinarea substantivului balansier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	balansier	balansiere
Articulat	balansierul	balansierele
Genitiv-Dativ	balansierului	balansierelor
Vocativ	balansierule	balansierelor

1. piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor.

   Balansier de ceasornic.

2. bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul.
3. organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online