becher

Vezi și : Becher, bécher, bêcher

română

Etimologie

Din turcă bekâr < persană بیکار‎ (b؜ēkār, „fără ocupație”).

Pronunție

• AFI: /beˈker/

Substantiv

Declinarea substantivului becher
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	becher	becheri
Articulat	becherul	becherii
Genitiv-Dativ	becherului	becherilor
Vocativ	becherule	becherilor

1. (fam.) burlac, holtei.

Cuvinte derivate

• becheraș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online