bewilderment

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) bewilder + sufixul -ment.

Pronunție

• AFI: /bɪˈwɪldərmənt/

Substantiv

bewilderment, pl. bewilderments

1. uluire, consternare, stupoare

   His words left us in complete bewilderment.

2. tulburare, zăpăceală

Sinonime

• 1: confusion, daze

Cuvinte derivate

• bewilder

Referințe

• Dictionary.com