biche

Vezi și : biché

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche biche („ciută”) și bisse („fiară, bestie”), poate din latină populară bistia < bēstia (confer bête). Însă morfologia cuvântului este obscură.

Pronunție

• AFI: /biʃ/

Substantiv

biche f., biches pl.

1. (zool.) căprioară, căprior
2. (spec.) ciută, cerboaică
3. (fam.) dragă, iubită
4. (reg.) vas pentru a transporta laptele, garniță

Sinonime

• 2: (zool.) bibiche, gazelle
• 3: chérie

Cuvinte derivate

• bibiche

Cuvinte compuse

• œil de biche
• pied-de-biche

Vezi și

• cerf

Etimologie

Din bicher.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru bicher.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bicher.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru bicher.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru bicher.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bicher.

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire