boucher

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : Boucher

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XVII-lea; din franceză veche bousche (atestat deja în 1461), care provine din latină populară *bosca („tufiș, subarboret”). Confer bois și bosquet.

Pronunție


Verb

  1. a astupa (cu un bușon), a îmbușona
    Boucher un trou.
  2. (fig.) a compensa, a despăgubi (pe cineva)

se boucher

  1. a-și stăpâni

Sinonime

Cuvinte derivate

  • bouchage
  • bouche
  • bouchement
  • boucherie
  • bouchère
  • bouché
  • bouchon

Etimologie

Atestat în sfârșitul secolului al XII-lea; din franceză veche bochier sau boucier < din bouc („capră”) + -ier. Probabil inevitabil de origine germanică.

Substantiv

boucher m., bouchers pl.

  1. (alim.) măcelar
  2. (fig.) om ucigaș, sângeros, măcelar

Cuvinte derivate

  • bouchère

Cuvinte apropiate

  • boucherie

Vezi și

  • bûcher


Adjectiv


Declinarea adjectivului
boucher
Singular Plural
Masculin boucher bouchers
Feminin bouchère bouchères
  1. referitor la măcelar sau la măcelărie

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads