bouncer

engleză

(English)

Etimologie

Din (to) bounce („a sări, a sălta”) +‎ -er.

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈbaʊnsə(ɹ)/
• (SUA) AFI: /ˈbaʊnsɚ/

Substantiv

bouncer, pl. bouncers

1. (fam.) persoană angajată la un bar sau club pentru a înlătura scandalagii; portar, paznic, bodyguard

   The bouncer threw out three inebriated people.

2. (la crichet) lansare scurtă cu ricoșeu
3. (Internet) bouncer
4. (înv.) persoană mare; namilă, matahală
5. (argou; înv.) fanfaron, lăudăros; (spec.) bătăuș
6. (argou; înv.) minciună mare
7. (argou; înv.) (om) mincinos
8. (p.gen.) ceva mare

Sinonime

• 1: doorman
• 2: (la crichet) bumper
• 3: (Internet) BNC
• 5: boaster, bully
• 7: liar

Cuvinte apropiate

• bounce
• bouncing
• bouncy
• bouncy castle

Locuțiuni

• bounce back

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary