bravur

suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1841; din italiană bravura („bravură”).

Pronunție

• AFI: /braˈvʉːr/

Substantiv

Declinarea substantivului bravur
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	bravur	bravuren	invariabil	invariabil
Genitiv	bravurs	bravurens	invariabil	invariabil

1. bravură

   Vi trodde inte han skulle klara av att jonglera samtidigt, men det fixade han med bravur.

Sinonime

• briljans

Cuvinte apropiate

• bravo

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary