burro

aragoneză

(aragonés)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

burro

1. măgar (mamifer)

---

catalană

(català)

Etimologie

Din spaniolă burro, care provine din latină burrico, din burricus („căluț”) < burrus. Din greacă antică πυρρός (pyrrós, „de culoarea focului”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈbu.ro/
• (central) AFI: /ˈbu.ru/
• (oriental) AFI: /ˈbu.ro/

Substantiv

burro m., burros pl.

1. (zool.) asin, măgar

Sinonime

• (zool.) ase, ruc

Cuvinte derivate

• burra
• burrada

Cuvinte compuse

• burro amb lletres
• burro d'or
• burro de càrrega, burro de feina, burro de treball
• burro de guixer
• burro de sínia
• burro de tragí
• burro dels cops
• burro guit
• burro guixeter
• burro mallorquí
• burro negre

Expresii

• burro cap i tot
• burro, paga i fes-les
• com un burro
• com un burro mort
• fer el burro

Adjectiv

Declinarea adjectivului burro
	Singular	Plural
Masculin	burro	burros
Feminin	burra	burres

1. prost, tâmpit, stupid

Sinonime

• estúpid

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din spaniolă burro.

Pronunție

• AFI: /'bɜroʊ/
• AFI: /'bʊəroʊ/
• AFI: /'bʌroʊ/

Substantiv

burro, pl. burros

1. (zool.) un asin sau măgar mic

Vezi și

• ass
• donkey
• hinny
• mule

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină burricus < burrus.

Pronunție

•  audio^fișier

Substantiv

burro m., burros pl.

1. asin, măgar

Sinonime

• asno

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină butyrum < greacă antică βούτυρον (boútyron).

Pronunție

• AFI: /'burro/

Substantiv

burro m., burri pl.

1. unt

Cuvinte derivate

• burrata
• burriera
• burrificare
• burrificio
• burroso
• imburrare

Cuvinte compuse

• burro da tavola
• burro di arachidi
• burro di cacao
• burro nero
• burro vegetale

Expresii

• essere un burro, sembrare di burro
• avere le mani di burro

Referințe

• Treccani.it

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină burrus.

Pronunție

• AFI: /'bu.ʀu/ (Portugalia)
• AFI: /'bu.χu/ (Brazilia)

Substantiv

burro m., burros pl.

1. asin, măgar
2. (fam.) tont, prost, imbicil

Sinonime

• 1: asno; jumento

Expresii

• pra burro
• cor de burro quando foge
• trabalhar como um burro de carga
• dar com os burros n'água
• lavar a burra
• pensando, morreu um burro

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină burrico, care provine din burricus < burrus. Din greacă antică πυρρός (pyrrós).

Pronunție

• AFI: /'bu.ro/

Substantiv

burro m., burros pl.

1. asin, măgar
2. (fam.) tont, prost, imbicil
3. (argou, fig.) un bărbat dotat cu penis mare

Sinonime

• 1: asno, borrico, jumento, pollino, rozno, rucio
• 2: acémila, asno, bruto, jumento

Cuvinte derivate

• burra
• burrito
• mataburros
• tumbaburros

Cuvinte compuse

• burro de arranque
• burro de carga
• lomo de burro

Expresii

• orejas de burro

Vezi și

• burdégano
• mula