buttare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche bouter (confer provensală botar) < limba francă *bōtan.

Pronunție

• AFI: /but'tare/

Verb

I. (tranzitiv)

1. a arunca, a azvârli
2. a vărsa, a turna; a curge
3. a arunca in toate părțile; a irosi

II. (intranzitiv)

1. (fam.) a forma

Sinonime

I.

• 1: gettare, lanciare
• 2: perdere, zampillare
• 3: sprecare, germogliare

Cuvinte derivate

• buttarsi
• buttafuori
• buttata

Expresii

• buttare giù
• buttare via