cagna

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină *cania < canis.

Pronunție

• AFI: /'kaɲɲa/

Substantiv

cagna f., cagne pl.

1. cățea
2. (fig.) femeie rea, femeie desfrânată; cățea

Cuvinte derivate

• cagnara
• cagnesco

Cuvinte apropiate

• cane

Referințe

• Treccani.it