caier

română

Etimologie

Din latină * caiulus.

Pronunție

• AFI: /ˈka.jer/

Substantiv

Declinarea substantivului caier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caier	caiere
Articulat	caierul	caierele
Genitiv-Dativ	caierului	caierelor
Vocativ	caierule	caierelor

1. mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual.

Cuvinte derivate

• căierel
• încăiera

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcei
• carie
• căire
• ceair
• crăie
• acrei
• acrie
• areic
• aceri
• acire
• creai

Referințe

• DEX '98 via DEX online