caninus

latină

(Latina)

Etimologie

Din canis („câine”) +‎ -īnus.

Pronunție

• AFI: /kaˈniː.nus/

Adjectiv

canīnus m., (feminin canīna, neutru canīnum)

1. canin, de câine, câinesc

Cuvinte compuse

• littera canina

Cuvinte apropiate

• canātim
• canīcula
• canīculāris
• caniformis
• canis

Referințe

• Wiktionary