canonic
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină canonicus.
Pronunție
- AFI: /ka'no.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului canonic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canonic | canonici |
| Articulat | canonicul | canonicii |
| Genitiv-Dativ | canonicului | canonicilor |
| Vocativ | canonicule | canonicilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză canonique < latină canonicus.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului canonic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | canonic | canonici |
| Feminin | canonică | canonice |
| Neutru | canonic | canonice |
- în conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial.
- recunoscut de biserică.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads