carpenter

Vezi și : Carpenter

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie, care provine din anglo-normandă carpentier (confer franceză veche charpantier) < latină târzie carpentārius ‎(„tâmplar”), din latină carpentārius‎ („căruțaș, cărăuș”), din carpentum‎ („car, trăsură”).

Inevitabil din limba galeză carbantos < proto-celtică *karbantos ‎(„car”), probabil înrudit cu *karros‎ („car, căruță”). Confer și car.

Pronunție

• AFI: /ˈkɑːpəntə/
• (SUA) AFI: /ˈkɑɹpəntɚ/

Substantiv

carpenter, pl. carpenters

1. tâmplar, lemnar, dulgher

   The carpenter built the entire cabin.

2. (mar.) marangoz
3. (spec.) fel de car cu două roți

Sinonime

• 1: (fam.) joiner, chippy

Cuvinte apropiate

• carpentry

Verb

Conjugarea verbului to carpenter
Infinitiv	to carpenter
Prezent simplu pers. 3 sg.	carpenters
Trecut simplu	carpentered
Participiu trecut	carpentered
Participiu prezent	carpentering

1. a tâmplări, a dulgheri

Vezi și

• wood

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary