ceatal

română

Etimologie

Din turcă çatal („furcuță”) (DAR; Ronzevalle 72). Cuvânt puțin folosit, cunoscut mai ales ca toponim, în Dobruja.

Pronunție

• AFI: /ʧe̯aˈtal/

Substantiv

Declinarea substantivului ceatal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceatal	invariabil
Articulat	ceatalul	invariabil
Genitiv-Dativ	ceatalului	invariabil
Vocativ	ceatalule	invariabil

1. porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calate
• clătea
• eclata

Referințe

• DEX '98 via DEX online