cercuitor

română

Etimologie

Din a cercui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ku.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cercuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercuitor	cercuitori
Articulat	cercuitorul	cercuitorii
Genitiv-Dativ	cercuitorului	cercuitorilor
Vocativ	cercuitorule	cercuitorilor

1. persoană care face sau pune cercuri (la butoaie).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corecturi
• cuceritor

Referințe

• DEX '98 via DEX online